Istoric

Vom încerca în paginile ce urmează să vă prezentăm un scurt istoric al „școlii noastre”, din care să reiasă evoluția ei în timp, pentru a ști de unde venim, cu ce eforturi am devenit ceea ce suntem azi și ce obligații avem pentru a duce mai departe tradițiile și strădaniile înaintașilor.

Școala cu clasele I-VIII „Ștefan cel Mare” a luat ființă în anul 1867, din „plusul de elevi” ai Școlii nr. 1, băieți – actualmente Școala cu clasele I-VIII „Mihai Viteazul” – motiv pentru care până în anul 1872 s-a numit  „Școala sucursală”.

Considerăm că prezintă interes să se știe în ce localuri a funcționat, care a fost evoluția populației școlare, a bazei didactico-materiale și a corpului didactic și care au fost cei ce s-au aflat la conducerea acestei școli.

De la înființare și până în anul 1872, școala a funcționat în diverse localuri particulare, închiriate de Primărie.

Prin adresa nr. 1496, primită de școală la 21 septembrie 1872, se comunica dispoziția luată de Consiliul Primăriei orașului, de a se „permuta școala în localul școalei reale” (Liceul “Al. Ghica”), iar prin adresa nr. 896, primită de școală la 17 august 1874, primarul orașului „face cunoscută permutarea școlii în localul Școlii nr. 1, băieți”, unde a funcționat până în anul 1888.

Menționăm că începând cu 1 septembrie 1872, școala ia denumirea de „Școala primară de băieți nr. 2”, denumire purtată până în anul 1897, când titulatura ei devine Școala primară de băieți nr. 2 „ȘTEFAN CEL MARE”.

În anul 1888, școala se mută într-un local al Primăriei situat în curtea bisericii „Sf. Alexandru”, unde a funcționat până în anul 1897. O descriere a acestui local este făcută de medicul Florin Sărețeanu, fost elev al școlii: „Veche, cocârjată, avea patru clase mari cu tavan de lemn, burdușite și cu ieșirile pe o prispă mare, susținută de stâlpi de lemn”.

În anul 1897, școala s-a mutat într-un local nou, din strada Libertății, nr. 310, construit de Primăria orașului, după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu, de către antreprenorul M. Frangulea, pe un  teren din piața „Ștefan cel Mare”, de unde și denumirea școlii de Școala primară de băieți nr. 2 „ȘTEFAN CEL MARE”. În acest local au mai funcționat și școlile nr. 2 – fete și nr. 3 – băieți, precum și Școala normală.

Tot aici funcționa școala și în 1948, când se numea „Școala elementară de băieți nr. 2”, și în 1956, când s-a unit cu Școala primară de fete nr. 2 și a format Școala elementară mixtă nr. 3, actuala școală „ȘTEFAN CEL MARE”.

Școala primară de fete nr. 2 a luat ființă în anul 1876, la nouă ani după cea de băieți, din „plusul” de eleve ale Școlii primare de fete nr. 1, purtând denumirea și ea de „Școala sucursală”. Până în 1897, a funcționat în diverse case particulare, închiriate de Primărie, neavând local propriu. În anul 1897, a venit în localul din strada Libertății, nr. 310, unde s-a mutat și Școala primară de băieți nr. 2, funcționând aici până la contopirea cu aceasta.

Localul din strada Libertății, nr. 310, avea săli spațioase, o cancelarie, o sală pentru atelier și o locuință pentru director, iar în spate se afla curtea de joacă, din care o treime va fi amenajată într-un lot experimental. Până la al doilea război mondial, școala este electrificată, ca urmare a intrării în funcțiune a unei uzine electrice în oraș, după care localului i se adaugă, în spate, o mică sală în care erau ținute materiale sportive.

În acest local a funcționat școala până în anul 1961, când, la 15 septembrie, se mută în actualul local, care avea forma literei L. În anul 1968, acestui local i se mai adaugă încă patru săli de clasă pe aripa opusă atelierului, și apoi, la scurt timp, încă două săli – dându-i localului forma literei U – și o sală de sport, care, datorită amplasării ei în centrul orașului, a fost locul în care se desfășurau cele mai importante competiții sportive de sală ale orașului.

Din cauza creșterii populației școlare, spațiul oferit de acest local a devenit insuficient, motiv pentru care, din anul 1985, parțial, și apoi, în totalitate, vor fi ocupate și transformate în săli de clase corespunzătoare și dormitoarele căminului Liceului „Al. I. Cuza”, clădire situată în imediata apropiere a școlii, care acum formează localul nr. 2 sau „extinderea”.

Școala primară nr. 2, băieți a funcționat până în anul 1872 numai cu două clase, deoarece elevii, după ce terminau clasa a II-a, erau trimiși să urmeze clasa a III-a la Școala nr. 1. Din anul 1872, școala funcționează cu patru clase. În anul școlar 1926-1927, cu elevi de la toate școlile din oraș, ia ființă clasa a V-a, având 45 de elevi înscriși, promovând numai 25. În anul școlar 1927-1928, se face o nouă încercare, dar promovează clasa numai 4 elevi, astfel „cursul complementar” fiind lichidat. Încă o încercare se face în anul 1937, dar și aceasta eșuează.

Școala primară nr. 2, fete a funcționat cu un singur post de la înființare și până la 17 decembrie 1884, când ia naștere al doilea post, plătit de către Primărie până în anul 1886, când școala a devenit a statului și postul a fost plătit, ca și primul, tot de către stat. În anul școlar 1934-1935 vor ființa 6 posturi.

Creșterea populației școlare și a interesului pentru învățătură se oglindesc și în dinamica populației școlare.

Școala primară nr. 2, băieți avea înscriși în anul școlar 1877-1878, 189 de elevi, dintre care 110 au promovat; în anul școlar 1915-1916, erau înscriși 264 de elevi; în anul școlar 1981-1982, 1284 de elevi, iar în anul școlar 1993-1994, 1858 de elevi, distribuiți în 61 de clase: 28 la învățământul primar, 28 la gimnaziu și 5 la învățământul complementar (de ucenici).

Ca urmare a scăderii natalității, a reîntoarcerii unei părți a populației orașului la sate sau a plecării la muncă peste hotare, a trecerii învățământului de ucenici la grupurile școlare, rămân înscriși 715 elevi, repartizați în 15 clase la învățământul primar și 15 clase la învățământul gimnazial.

Baza didactico-materială a școlii s-a dezvoltat necontenit. În anul 1873, inventarul Școlii primare de băieți nr. 2 cuprindea: 1 atlas geografic, 8 hărți, o tablă cu accesoriile ei, 1 clopoțel, 3 icoane, 20 de corpuri geometrice și 30 de cărți de diverși autori, donate de către cadrele didactice pentru biblioteca școlii, iar în anul școlar 1877-1878: 30 de bănci, 3 catedre, 3 scaune, 4 table, 1 orologiu, 1 glob geografic, corpuri geometrice și 34 de volume la bibliotecă. Baza didactico-materială a școlii se dezvoltă foarte mult după cel de-al doilea Război Mondial. Actualmente avem un număr mare de calculatoare cu care sunt dotate sala de informatică, laboratoarele de fizică și biologie, serviciile contabilitate și secretariat, biblioteca, sala profesorală, cabinetul directorului, 8 imprimante, 138 camere de luat vederi cu stocare în timp a imaginii, necesare asigurării securității elevilor, personalului școlii cât și a localului școlii, 4 copiatoare din care 2 de birou și 2 performante, necesare multiplicării unor teste pentru verificarea cunoștințelor elevilor, a subiectelor pentru examenele naționale și olimpiadele școlare, 2 videoproiectoare, 2 frigidere, etc..

Dispunem de 3 laboratoare (fizică, chimie, biologie), o sală de muzică dotată cu aparatură și instrumentele muzicale necesare, de o bibliotecă modernă cu sală de lectură și sală de împrumut, având  peste 12000 de volume,  cabinete, săli de clasă spațioase, curate și cu mobilier bun.

Corpul didactic a cunoscut o dinamică ascendentă deosebită.

Școala primară de băieți a funcționat până în 1872 cu numai un post, ocupat de Maria Segărceanu. În 1872, avea numai 3 cadre didactice (Anghel Bogdănescu, Vasile Nanu și Emil Sărățeanu), clasele a III-a și a IV-a având același învățător. Când s-a sărbătorit centenarul orașului Alexandria, exista următorul corp didactic: Marin R. Oprescu, institutor și director, Constantin Andreescu, învățător definitiv, Ecaterina Ionescu, învățătoare gradul II și Nazica Anastasescu, învățătoare definitiv.

Școala primară de fete a funcționat până la 17 decembrie 1884 cu un singur post ocupat de Maria Panaitescu, devenită prin căsătorie Maria C. Georgescu, iar apoi cu 2 posturi, al doilea post fiind ocupat de Alexandrina Țânțăreanu, prin căsătorie Grigorescu, pentru ca în anul școlar 1934-1935, să aibă 6 posturi ocupate de: Ersilia Mihăileanu, institutoare și directoare a școlii, Maria Popescu, institutoare, Lucia Grigorescu, învățătoare gradul II, Zoe Hristea, învățătoare definitivă, Hariclia Mihail, învățătoare gradul I și Maria Tabacu, învățătoare definitiv.

În anul școlar 1993-1994 existau 91,6 posturi didactice ocupate de 81 de cadre didactice titulare, cel mai mare efectiv din istoria școlii, restul fiind suplinite sau ocupate prin completarea normei didactice.

În acest an școlar, își desfășoară activitatea în școala noastră 61 de cadre didactice, din care 48 de cadre sunt titulare, din care 6 își completează norma didactică la altă școală, si 3 suplinitori calificați, 4 pensionari.

Încă de la înființare, școala a fost condusă de oameni cu experiență și pregătire corespunzătoare, dornici de a ridica munca didactică pe o nouă treaptă.

În cei peste 140 de ani de existență, la conducerea școlii s-au aflat Zamfir Verone, directorul Școlii de băieți nr. 1, din 1867 până în 1872, când școala noastră era „Sucursala” acesteia, Emil Sărățeanu, din 1872 până în 1891, când școala ia denumirea de Școala primară de băieți nr. 2, Anghel Grigorescu, din 1891-1910, când școala se mută în localul nou construit în strada Libertății și ia denumirea de Școala primară de băieți nr. 2, „Ștefan cel Mare”, după numele pieței în care era amplasată. Între anii 1910-1925, au funcționat ca directori Sava Zamfirescu, Dimitrie Enescu Stâlpeni și Gheorghe Atanasiu. Marin R. Oprescu, din 1925 până în 1937, care a depus multă stăruință pentru dotarea școlii și instruirea elevilor, a înființat o bibliotecă cu 300 de volume, un muzeu școlar și un atelier de lucrări manuale, Elefterie Nedelescu, din 1937 până în 1949, când ia ființă la școală căminul cultural „Mihăiță Filipescu”. La conducerea școlii urmează Traian Manga (1949-1952) și Sica A. În anul 1952.

Începând cu anul 1952, școala începe să se dezvolte atât ca dotare materială, cât și ca număr de elevi, la conducerea ei fiind Maria Nicolescu (1952-1958), Paraschiva Țiței (1958-1966) și Ștefan Brândușescu (1966-1968). Din 1968, la conducerea școlii este numit profesorul Marin Gamenț. Datorită unui corp didactic valoros, condus cu competență, se obțin primele succese la concursul pe obiecte (elevi calificați la fazele naționale), la concursuri artistice; rezultate deosebite obținute la admitere în licee, creșterea simțitoare a numărului de elevi ai școlii; se îmbogățește fondul de carte al bibliotecii școlii, care numără peste 12000 de volume. Este perioada când școala devine cea mai cunoscută din oraș și din județ.

Profesorul Marin Gamenț a fost directorul școlii în perioada 1968-1980, 1982 – iulie 1989 și septembrie 1990-1991.

La conducerea școlii urmează: Vasile Tărniceanu 1980-1982, Gheorghe Olteanu, iulie 1989 – ianuarie 1990, Pantelimon Negreanu, ianuarie 1990 – septembrie 1990 (primul director ales după Revoluția din Decembrie 1989), Viorica Năstase, 1991 – februarie 1993 și aprilie 2003 – mai 2007, Cornel Coman, februarie 1993 – martie 1999, când școala își reia numele „Ștefan cel Mare”, Pantelimon Negreanu,  martie 1999 – aprilie 2003.

Directorii amintiți au fost ajutați în munca lor de următoarele cadre didactice care au fost directori adjuncți: Onoriu Andreescu, Paraschiva Țiței, Georgeta Cătrună, Dumitru Iriș, Viorica Năstase, Cristea Armeanu, Aurelia Arghirescu, Violeta Tapai, Aneta Guran, Iulian Stancu.

Din luna mai 2007 și până în august 2011, școala este condusă de profesorul Pantelimon Negreanu, director și Florea Măceșanu, director adjunct.

Din septembrie 2011 până în iunie 2012 la conducerea școlii se află prof. Tecșor Lenuța director și director adjunct prof. Florea Măceșanu.

Începând cu luna iunie 2012, când se adaugă și clasele pregătitoare, la conducerea școlii vine prof. (fizică) Florea Măceșanu director, iar din septembrie director adj. prof (lb. română) Gabriela Rugină (2012-2014) și prof. înv. primar Cătrună Liliana (2014-2016).

Anul școlar 2016-2017 debutează cu director – prof. Vasile Anca-Irina și director adjunct – prof. înv. primar Cătrună Liliana.

Din ianuarie 2017 la conducerea școlii se află prof. Marin Cristian Nicolae director și director adjunct prof. Florea Măceșanu până în septembrie 2017.

Acum, mai mult ca niciodată, purtați prin vâltoarea atâtor evenimente, pe care unii le  întrevedeau, iar alții nici nu și le puteau imagina, am simțit nevoia de a ne cunoaște îndeaproape rădăcinile, spre a ne putea proiecta sensul existenței noastre ca dascăli în mileniul trei.

Pentru ca cei de azi, cadre didactice pensionate sau active, elevi și părinți, să știe de unde și de când venim, să respecte tradițiile școlii și pe înaintașii ei, am considerat necesară această incursiune în istoria școlii, Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare”